Parcuri și grădini

EN

Grădina Botanică ‚‚Alexandru Borza’’

Adresa: Str. Republicii 42
Program de vizitare:
Lu-Vi: 08.00 – 19.00
Sa, Du: 09.00 – 17.00

 

Grădina Botanică „Alexandru Borza” se află în subordinea Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și a fost fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza. Aceasta se întinde pe o suprafață de aproape 14 hectare și a fost organizată după Unirea Transilvaniei cu România. A reușit să se dezvolte în timp atât ca și obiectiv turistic clujean cât și ca important spațiu didactic și științific din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Grădina conține peste 10.000 specii de plante din toate colțurile lumii, fiind structurată pe mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic și medicinal. Flora și vegetația românească sunt reprezentate prin plante din câmpiile transilvane, Munții Carpați, Banat, etc.

Parcul Central

Parcul Central sau Parcul Simion Barnuţiu este unul din primele parcuri orăşeneşti din Europa Centrală, a fost inaugurat în anul 1830, iar 40 de ani mai târziu a fost amenajat lacul din mijlocul lui. Clădirile din parc au fost construite însă la sfârşit de secol, în anul 1897, după proiectul arhitectului clujean Pakey Lajos.

Parcul Etnografic ‚‚Romulus Vuia’’

Parcul Etnografic „Romulus Vuia” a fost înființat în 1929 și poartă numele fondatorului și primului director al muzeului, prof. Romulus Vuia. Exponatele sunt reprezentate de construcții grupate pe tipuri zonale de gospodării și monumente de arhitectură populară, instalații populare, ateliere meșteșugărești, precum și fântâni, porți, troițe și textile de interior.

În urma Dictatului de la Viena (30 august 1940), Parcul Etnografic se refugiază la Sibiu, unde funcționeaza până în 1945. 

În anul 1956, planul tematic al Parcului a fost restructurat pe patru sectoare tematice de către Teodor Onișor și Valer Butura:

1. Instalații tehnice și ateliere meșteșugărești;
2. Tipuri zonale de gospodării și monumente de arhitectură populară;
3. Sectorul etnobotanic (plante tradiționale, construcții agricole de hotar);
4. Sectorul etnozootehnic (creșterea animalelor, construcții pastorale din hotarul satelor).

Un accent deosebit a fost pus pe primele două sectoare. În cadrul primului sector, exponatele sunt grupate în funcție de natura materiei prime prelucrate: prelucrarea lemnului; prelucrarea metalelor și mineritul țărănesc; prelucrarea țesăturilor de lână; prelucrarea lutului; prelucrarea pietrei; prelucrarea produselor agricole.

Conform planului tematic, în cadrul celui de-al doilea sector urma să fie reconstituite gospodării țăranești caracteristice pentru diferite zone etnografice din Transilvania. În prezent sunt reprezentate următoarele zone etnografice: Maramureș, Oaș, Năsăud, Câmpia Transilvaniei, Zarand, Podgoria Alba, Mocănimea Munților Apuseni, Depresiunea Călățele, Bran, Bistrița (sași) și Gurghiu. Muzeul cuprinde aproximativ 200 obiective.

Sitehttp://www.muzeul-etnografic.ro/